L-am ascultat prima dată pe dirijorul Ben Zander în TED și m-a fascinat atunci cât de firesc leagă conceptele muzicale de cele din business, cum analizează o nocturnă de Chopin pentru e vorbi despre liedership, pentru ca în final să scoată acorduri emoționante din publicul de la TED! Ce energie pozitivă și încredere transmite această figură prietenoasă cu alură de vultur! Mi-a rămas întipărită în minte acea prezentare și v-o recomand să o urmăriți.

Când am cumpărat cartea Arta posibilului, nici nu m-am gândit de cine e scrisă: m-a atras titlul și acum cumpărat-o în grabă! Ce surpriză să mă aflu față în față cu ideile acestui minunat Benjamin Zander. Eu nu am mai întâlnit printre muzicieni atâta deschidere de a vorbi pe înțelesul publicului niște concepte muzicale greoaie, legându-le surprinzător cu teme de viață sau de afaceri. Dirijorul Zander este de părere că muzica nu trebuie scoasă numai la sărbători, ci este o experiență viecu lecții de viață pentru toate domeniile. Dar nu aceasta este motivul pentru care recomand această carte, cât ideile inovatoare pe care le transmite.

Arta posibilului este un manual de inițiere care ajuta cititorul sa se lanseze in universal tuturor posibilitatilor. 

„Schimbati cadrul de raportare la acelasi set de circumstante si veti constata cum observati noi cai de actiune” este recomandarea autorilor.

Cei 2 autori, soții Zender, oferă 2 perspective  diferite care se susțin reciproc: una este cea a sefului de orchestră care susține tempo-ul cărții prin povestiri despre muzică asortate cu șarm și umor. Roz reprezintă latura sensibilă a echipei, care oferă informații specializate din perspectiva specialistului în resurse umane. Împreună fac o echipă dinamică și oferă o perspectivă unică a ceea ce poate fi posibil în situațiile cele mai dificile.

Cele 10 capitole propune diverse abordări și proceduri pentru concretizarea posibilului. Ideile par contraintuitive sau ilogice, dar privite mai adânc nu sunt deloc greu de înțeles. Amintesc doar câteva dintre ele:

Nota 10. La începutul semestrului, profesorul Zander le dă câte o notă de 10 studenților săi, rugându-i să justifice de ce cred că ar merita-o la sfârșit. Motivându-i și responsabilizându-i astfel acordându-le încredere totală, îi ajută să scoată acceseze partea cea mai frumoasă din ei și să nu se compare cu alții, ci doar cu ceea ce sunt ei înșiși. Exemplele concrete din scrisorilor studenților confirmă succesul metodei. „Când acorzi nota 10, nu le vorbești oamenilor din perspectiva măsurilor, arătându-le cât valorează conform standardelor tale, ci de pe o poziție de respect, care le lasă loc de autorealizare. Te adresezi stautii din spatele pietrei neșlefuite. Nota 10 nu este un standard la care să te ridici, ci o posibilitate în care să trăiești.” Iar acordarea notei 10 nu este doar pentru relația profesor-elev, ci pentru orice fel de relație interumană. Și în momentul în începi să le acorzi oamenilor nota 10, se dezvăluie o față ascunsă a caracterului lor: calități despre care nu creadeai că există.

Regula numărul 6: Nu te lua prea în serios! Adică relaxându-te pe tine, îi vei relaxa și pe ceilalți.

Ia lucrurile așa cum sunt și acceptă pur și simplu situațiile și reacțiile, oricât ar fi de intense. Dezvoltându-ne capacitatea de a fi prezenți la tot ce se întâmplă, fără se ne opunem, lasă loc la deschiderea unor noi orizonturi de posibilități.

Înrolează-te! Primește scânteia și dă-o mai departe! „Înrolarea este forța vitală în acțiune, propagând scânteia de la persoană la persoană, răspândind lumină în toate direcțiile. Uneori, scânteile aprind flăcări orbitoare; alteori, ca prin farmec, doar trec de la o persoană la alta în tăcere și aproape pe neobservate”.

Fii tu însuți terenul de joc! Pe scurt: renunțând la pretențiile de corectitudine și dreptate, te poți bucura de bogăția pe care o oferă ro relație apropiată. „Atunci când ești tu însuți terenul de joc, nu reprezinți un obstacol pentru nimeni. Te definești ca instrument princ are transformi toate relațiile în parteneriate eficiente. Imaginează-ți cât de demn de încredere vei fi pentru cei cu care lucrezi dacă aceștia simt că, indiferent ce problemă ar apărea în relația cu ei, tu ești dispus să ți-o asumi. Imaginează-ți cât de stimulați se vor simți să coopereze dacă știu că pot conta pentru tine pentru degajarea căilor către realizare.”

Acestea sunt numai câteva idei. Restul vă așteaptă în carte: scrise într-o manieră accesibilă, deschid un univers luminos, ca și cum te trezești dintr-o visare. Par simple practicile pe care le recomandă Ben și Rose, dar nu sunt ușor de asimilat. Nu sunt soluții la probleme, sunt doar modalități noi de a gândi, indicatori către  „priza de alimentare a posibilităților și accesul la energia transformatoare”. Ca și în exercițiul muzical, e nevoie de multă practică pentru a fi transformate în reflex și pentru a face parte natural din viața noastră. Îmi doresc ca aceste idei să vă ajute să accesați noi posibilități, să trăiți noi experiențe și să realizați noi conexiuni, pentru o viață mai frumoasă!

Mai multe despre Ben Zander în câteva workshopuri muzicale: 1, 2, 3.

Cartea a fost publicată la Editura Publica, 2012. (Traducerea termenilor muzicali e deseori alterată. Mă întreb mereu când citesc asemenea cărți: oare de ce nu li se cere o părere și muzicienilor înainte de a fi publicată?)

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Ai ceva de spus pe această temă? Ești binevenit!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.