Sunt o persoană tăcută și ador locurile liniștite. De mică am preferat să mă joc singură sau în grupuri mici, sau să stau ore în șir citind o carte. Am urât din tot sufletul adunările numeroase, petrecerile, evenimentele gălăgioase. Poate că și studiul pianului a amplificat dorința mea de a sta singură, și mai apoi activitatea editorială îndelungată. Am crezut mult timp că e un defect pe care nu îl înțelegeam. Până când am descoperit cartea Linișteee! de Susan Cain și am înțeles ce înseamnă normalitatea introvertitului.

Chiar titlul a avut un impact uriaș: Linișteee! Iubesc liniștea mai mult decât orice pe lumea asta: un câmp pustiu, o pădure care foșnește, valurile liniștite ale mării, plimbările pe potecile munților maiestuoși. Sunt locuri unde mă conectez și unde îmi place sa îmi adun gândurile; mă încarc și de acolo pornesc încrezătoare, mai departe.

Susan Cain m-a ajutat să înțeleg că trăiesc într-o cultură care încurajează deschiderea și exprimarea gălăgioasă…. Și multe alte trăsături caracteristice extrovertiților. A fi introvertit într-o lume ce se dezvoltă și premărește idealul extrovertit mi se pare ca este asemănător cu a fi stângaci într-o lume construită pentru dreptaci.

Ce înseamnă să fii introvertit?

Nu înseamnă neapărat să fii timid sau pustnic. Pornind de la Jung (1921), psihologii încearcă să explice sensurile celor două categorii: introvertit și extravertit. Au găsit un consens spunând că introvertiții preferă medii cu mai puțini stimuli, iar extravertiții se încarcă în activități ce presupun animație și noutate.\r\n

Fiziologic vorbind, ce se petrece în creierul unui introvertit?

Amigdala este panoul de comandă al creierului și anunță creierul și sistemul nervos cum să facă față la stimuli. Acest mic organ detectează lucrurile noi și amenințătoare care ne-ar putea pune în pericol. Gradul de reactivitate a acestei mici glande generează diferența biologică între introvertiți și extravertiți. (Conform studiilor lui Kagan – Galen’s Profecy) Studiul confirmă că încă din naștere există predispoziții temperamentale care ne modelează personalitatea. Despre cum afectează educația părinților și mediul, despre impactul natură-cultură asupra acestui tip de comportament, autoarea dă foarte multe detalii și nu se rezumă la a clasifica simplist.\r\n\r\nDacă amigdala este cea care emite reacțiile, neocortexul este cel care o liniștește (dar nu în totalitate). De activitatea neocortexului depinde adaptarea introvertiților la mediile noi, la obișnuința cu mediile și activitățile care îi displac, ne convingem și ne încurajăm singuri de realitatea situației. Conform lui Eysenck, creierul are o structură cerebrală numită sistem reticulat activator ascendent (SRAA) care reglează echilibrul dintre supra și subexcitație.

Cum se poate adapta introvertitul la o lume a extrovertiților?

crează-ți „locus plăcut” – locul unde ești stimulat la nivel optim, unde să te poți întoarce când ai nevoie. Poate fi într-un colț la serviciu, sau într-un hamac cu o carte în mână. Înțelegând care este locusul plăcut, ne găsim echilibrul și, de ce nu, satisfacția vieții.

susține o activitate cu pasiune: chiar dacă suntem introvertiți sau extravertiți, ne putem implica în activitățile noastre cu multă pasiune. Și, atunci când ne pasionează o activitate, ne putem comporta ca extravertiții de dragul activității. „Viețile noastre se îmbunătățesc spectaculos atunci când suntem implicați în proiecte personale pe care le considerăm semnificative, gestionabile și pe bună dreptate stresante,  pentru care avem și susținerea celorlalți.” În sprijinul acestei idei, prof. Brian Little (fost lector la catedra de psihologie a Universității Harvard) afirmă că „ne naștem și suntem înzestrați cultural cu anumite trăsături de personalitate – introversiunea, de exemplu – dar putem acționa și altfel decât suntem de fapt, în beneficiul proiectelor personale esențiale” (Teoria trăsăturilor libere).

crează-ți nișe de refacere. Oricât de mult ar fi de pasionați de un proiect personal, introvertiții au nevoie de momente de retragere. (Spațiul necesar pentru a te retrage pentru a te reîncărca și a redeveni tu însuți pe care prof. Little le numește  nișe de refacere).  Poate fi în natură, pe malul unui râu, sau într-un colț retras, sau… în cabina de toaletă. Poate fi un spațiu fizic sau un spațiu în timp (un week-end singură sau doar cu familia), meditația sau preferința pentru email in locul unei întâlniri față în față.

încheie cu tine cu „acord”. Prof. Little recomandă stabilirea și respectarea unui număr minim de ieșiri (după cum consideră fiecare că îi este necesar) după care te poți întoarce acasă, fără să te simți vinovat că refuzi alte ocazii de socializare.

Pe mine m-a fascinat studiul lui Susan Cain: extrem de bine documentat, asamblat din multe întâmplări personale și populat cu multe personaje introvertite care de care mai interesante. Ea însăși o introvertită, educată într-o familie care iubea cărțile și își petreceau timpul de socializare citind împreună. A activat mai bine de 10 ani pe Wall Street, dar s-a simțit ca o expată într-un mediu nefamiliar și a studiat pentru a se înțelege mai bine pe sine. Și-a găsit menirea ajutându-i pe introvertiți și extravertiți să-și înțeleagă calitățile și să colaboreze pentru rezultate cât mai bune. Este consilier și ține nenumărate discursuri. O puteți găsi pe www.quietrev.com

De asemenea, savurosul ei discurs de la TED merită urmărit și evoluția ei pe această scenă convinge despre teoriile pe care le susține.

Cartea Linișteee! Puterea introvertiților într-o lume asurzitoare de Susan Cain a fost publicată în limba română la Editura Paralela 45, 2013. Trad. Ianina Marinescu

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Ai ceva de spus pe această temă? Ești binevenit!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.